Un voinic, mergând vara pe o cale cam lungă, i se făcu sete. Opri la un bordei unde dădu peste o babă, mai mult vie dacât moartă, de la care ceru apă. Ea îi zice:
- Poftim cana asta şi bea până te saturi. Şi baba începu să plescăie o bucată de pâine.
În gândul său voicul îşi spuse: 'Să beau pe la coada cănii, că baba doar n-o bea pe la coadă'...Şi bea.
- Dragul mami voinicel, vino să te pupe baba; că din caţi oameni opresc pe la mine numai dumneata ai băut pe unde beau şi eu. Na, ia şi bucăţica asta de pâine...
![]()
![]()
![]()
![]()
- Poftim cana asta şi bea până te saturi. Şi baba începu să plescăie o bucată de pâine.
În gândul său voicul îşi spuse: 'Să beau pe la coada cănii, că baba doar n-o bea pe la coadă'...Şi bea.
- Dragul mami voinicel, vino să te pupe baba; că din caţi oameni opresc pe la mine numai dumneata ai băut pe unde beau şi eu. Na, ia şi bucăţica asta de pâine...